M-a purtat intr-un timp sufletul meu undeva departe..in mine..si m-a invatat sa ma descopar,de parca as fi fost o persoana pe care nu am vazut-o niciodata..nu m-am recunoscut..m-a dus chiar in locul unde ti-ai infipt unul din tepii trandafirului care m-a imbatat cu parfumul lui..si am vazut prin ochi ce am simtit pana atunci doar cu sufletul..singuratatea..
Cerul era negru si raze rosii patrundeau prin panza noptii atat de puternic incat ai fi zis ca e zi..Dar nu era..nu mai vazusem niciodata asa ceva..Mai jos marea..atat de singura si trista,acum isi arunca bratele acoperite cu lacrimi peste pamantul gros..acum umed..Fata privea spre apa ce semana atat de bine cu o lacrima de-a ei..si a inteles ca doar marea o poate intelege..si o poate invata sa traiasca ani intregi singura..desi..ea nu ar fi vrut.
Rochia ei lunga era uda si i se lipise pe trup,aratand gingasia lui si forma perfecta de parca ar fi fost pictata asemenea unui gand frumos neputand fi real..ca o pamblica de matase ratacind printr-un parfum pur, zburand pe nicaieri, jelea biata fata strangand in pumni nisipul..tot ce avea langa ea..il pricea cu o ura care usor se scurgea in lacrimi si ganduri..Vorbea..dar pentru cine? Cine o auzea? Striga, dar totu`n jur era surd..Era prinsa intr-un joc necinstit..intr-o sfera imensa..pustiita..Plangea inima ei..plangea gandul..Ii plangeau ochii si buzele tremurau zadarnic.Si amintirea unei iubiri pierdute suspina in fiinta ei..S-a ridicat deodata copila si a pasit gingas pe nisipul ud..a ramas asa o clipa privind si ascultand chemarile marii "vino..vino..vino" ca niste soapte ce iti dadeau fiori insira marea vorbe crude..Si lasand sa cada la picioarele ei rochia, se afunda in apele suferinde..parul ei auriu incepuse sa se destrame asemenea unei amintiri in timp..si ramasese doar un suflet gol ratacind printr-un abis intunecat fara nimic, o eternitate si inca mai mult..azi nu mai stie daca e om sau peste..nu mai stie daca a fost candva fata ori baiat..daca a trait pe pamant, in mare sau a cunoscut intreg cerul zburand..nici daca a trait sau daca s-a nascut vreodata din cineva nu stie..daca e demon sau e inger..daca a simtit, vazut, gustat, mangaiat o zi a unei dulci dimineti de iarna..sau daca pe buze a dimtit atingerea unei sarutari de copil..nu stie..pentru ca nu a simtit iubirea!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu