Randuri despre mine

Intotdeauna mi`a fost greu sa ma descriu, nu sunt o persoana plina de calitati..cred k am mai mult defecte. Ceea ce scoate in evidenta un defect de-al meu-nu am incredere in mine-
Nu am iesit niciodata in evidenta cu ceva si nici nu sunt mai speciala, sau ceva de genu`, decat altele. Nu ma consider deosebita si nici nu reprezint un model pentru cineva. Am facut multe greseli, am trait prin vicii.. cand aparea o problema, de multe ori prefeream sa fug; ma afundam intr-o lume obscura, din care la sfarsit, am realizat ca nu imi aducea nicio bucurie, chiar din contra. Din greseli pot spune, ca am invatat ceva, dar de multe ori continui sa ma lovesc cu capul in zid iar, si iar! Si desi m`am fript de n ori, tot bag mana-n foc cu aceeasi seninatate si inocenta, ca apoi tot eu sa bocesc.
Ma atasez mult prea repede de oameni si chiar daca am invatat sa fac pe indiferenta, tot ma mai dau de gol din cand in cand. Inca am convingerea aia stupida ca daca esti bun cu toata lumea, n-o sa te raneasca nimeni niciodata. Si oricate suturi in fund mi-am luat pe faza asta, perseverez in prostie. Desi stiu ce o sa urmeze, continui sa merg pe acelasi drum, si ma arunc cu capul inainte, chiar daca stiu ca tot eu ajung sa regret la sfarsit. O discutie, un film sau o carte ma poate face sa plang instant, chiar daca in urma cu 5 minute radeam de numai puteam. Nu ma consider "desteapta" din punct de vedere emotional. Sunt vulnerabila, mult prea sensibila si cand ma indragostesc sunt proasta de-a dreptul.
O persoana imi poate castiga increderea destul de usor, iar din acest punct de vedere sunt naiva, deoarece am mult prea multa incredere in oameni, iar atunci cand cineva imi greseste sunt dispusa sa iert. Intotdeauna am iertat, dar nu am uitat. Iar cand cineva imi tradeaza increderea,desi il iert..o a doua sansa o primeste foarte greu. Am un orgoliu prostesc, care apare exact cand nu trebuie.
In fiecare zi ma gandesc ca poate azi o sa fie altfel, desi stiu ca n`are ce sa se schimbe.
Nu imi e frica de moarte-moartea mi se pare linistitoare, viata e mai grea; dar mi-e frica de moartea celorlalti..Mi`e frica ca cei pe care ii iubesc si de care am nevoie sa moara inaintea mea...
Mi-as dori sa pot vedea in viitor, sa stiu ce o sa se intample, dar s anu fac nimic sa evit sau sa schimb ceva. Vreau sa fiu in locul persoanei care ma cunoaste cel mai bine pentru ca uneori ea se satura de problemele mele si eu de ale ei.

Sunt acasa

Nu stiu de ce prin minte
Am ganduri, chiar si vise,
Si sufletul ma minte
Ca gasesc usi deschise..

Nu pot intotdeauna
Sa spun tot ce gandesc,
Dar stiu ca mie una
Imi place sa traiesc..

Sa spun tot ce imi trece
Prin minte mereu?
Tu ce ai putea face?
Sa crezi in gandul meu?

Ma simt ca si inchisa
Intr-un cufar de vise,
Si nicio mana-ntinsa
Nu-aduce usi deschise..

Sa ma salvez din locul
Plin de false iluzii?
Poate nu am norocul
Sa-ajung la mici concluzii..

Ma simt inchisa parca
Si nu gasesc scapare,
Solutie nu-i alta
Decat a mea uitare? ..

Sa uit de ganduri care
Ma fac neinteleasa?
Mai bine intr-o mare
De ganduri ... sunt acasa!

Secunde

Un moment ciudat va fi atunci cand iti vei da seama ca nu mai esti tu, ca traiesti in trupul tau, dar nu mai simti si nu mai gandesti ceea ce gandeai de mult. Nu stii daca reflexia din oglinda esti cu adevarat tu, sau daca trebuie sa faci o schimbare majora pentru a arata cum te simti in interior.E simplu: te poti simti implinit, o persoana deosebita, demna de toate laudele, sau te poti simti ca dracu` in mijlocul unei multimi care te desconsidera si iti "freaca" palme peste cap... si tot ce poti tu sa spui este "auci" si chiar asta spui in gand pentru ca esti total lipsit de increderea in tine. Sunt doua stari pe care toti, fara nicio exceptie, intr-un timp foarte scurt, sau foarte lung, le veti simti pe rand. Si asta pentru ca facem alegeri exceptionale pentru viata noastra, sau dimpotriva, greseli fatale, care ne costa cu dobanda inzecita.
Secundele sunt cele mai lungi...mai lungi decat anii, lunile, zilele, orele sau minutele. Nu sunt durabile, nu la asta ma refeream. Dar intr-o secunda ti se implineste un vis, la fel cum intr-o secunda poti sa pierzi persoane dragi. Asa cum in ani intregi nu iubesti, asa intr-o secunda poti sa intri pe usa unui liceu (eu abia astept sa ajung acolo) si sa dai nas in nas cu "cineva".
Ma simt de parca mi-am pierdut "harul" de a face pe inocenta. Ma simt de parca..am anumite obligatii..fata de mine. Imi place, dar parca uneori imi doresc doar o cana cu lapte si sa merg pe aleea marginita de stejari, prin ploaia de frunze, spre foisorul in care visam la ce as putea trai... Acum realizez ca, desi, credeam ca voi ramane mereu o copila, intr-o secunda dorul acestei imaturitati s-a asternut in mine, parca intr-un suflet nou.. N-ar fi trebuit sa transform secundele in ore in care am pierdut toate sansele de a ma bucura... de sentimente copilaresti!

Soare in suflet

Privesc pe fereastra si vreau sa-nteleg
Povestea de-afara eu vreau s-o dezleg
E soare,sunt flori si pasari in zbor,
Dar eu printre ele ma pierd iar usor..
E parca un basm ce nu e citit
E poate un vis sau poate un mit,
Vedem mereu natura asa
Dar nu o vedem asa cum e ea..
E soare afara si-mi intra in suflet
Mi-aduce din nou pe fata un zambet,
Sunt flori si sunt pasari ce zboara pe sus
Sunt multe mistere si e greu de spus..
Cand vezi asta poate chiar zi dupa zi
Nu te mai bucuri si zici ca o stii,
Dar totusi, cand viata iti da putin soare
Cand ieri era rece, nu te bucuri tu oare?
Afara e soare si e vara
In suflet patrunde o raza hoinara,
Si cand iti apare pe fata un zambet
Sa stii de la mine:ai soare in suflet!

Baloane de sapun

Viata..chiar daca are nenumarate definitii, nu imi vine in minte acum definitia care ar putea fi cea mai potrivita.. Fiecare dintre noi o vede si o intelege in stil diferit si personal, poate asa cum vrem, cateodata, si nu cum este ea de fapt..
Eu i-am gasit vietii o asemanare, nu o definitie, pentru ca, din punctul meu de vedere, nimeni nu poate explica viata..este un pic peste puterile noastre..
Mie mi se pare ca viata se aseamana cel mai mult cu baloanele de sapun..o sa va intrebati probabil de ce..o sa va explic..baloanele de sapun se nasc fie ca vrem noi, fie ca nu, adica daca le facem noi, oricum se gaseste cineva sa sufle peste ele..baloanele de sapun sunt frumoase si incanta pe toata lumea..le privim cum zboara si ne duc parca intr-o lume a viselor..vedeti asemanarea pana acum?
Baloanele de sapun au diferite marimi..nu prea vedem doua la fel..au multe culori, in fiecare evidentiindu-se o culoare cel mai bine..poate rosu, poate galben, poate un curcubeu intreg..la fel si viata..are diferite dimensiuni si culori; fiecare o vede in ce culori vrea..
Viata, la fel ca si baloanele de sapun, este foarte fragila..baloanele de sapun se pot sparge in orice moment..poate lovite de ceva, poate sparte intentionat, poate atinse de vibratia usoara a vantului..la fel si viata, nu vi se pare?
In alta ordine de idei, viata poate fi asemanata si cu un creion, "dar asta las pentru alta foaie"..
Nu stiu daca m-am facut inteleasa cat de cat..este doar parerea mea si am analizat-o putin..poate sunteti de acord cu mine, sau nu..as fi curioasa sa aflu voi ce asemanari gasiti..spor la imaginatie!(*_^)

Roua si lacrimi

Ea plangea..inima ii era franta
Isi amintea de lucrurile ce o inspaimanta,
Suspina..ochii ii erau prea goi,
Si-si repeta in sinea ei:"..ce stiti voi..?"

Cuvintele..erau insa prea putine
Plangea din nou, simteam durerea ei si-n mine,
Vroiam s-o fac sa rada, macar sa zambeasca,
Dar nu credeam, in sinea mea, ca o sa reuseasca.

Doar o priveam..nu intelegeam prea multe,
De ce nu se oprea si nu vroia s-asculte?
Iar suspina..si ma durea pe mine..
Si iar plangea.."ce-o sa ma fac cu tine..?"

O stea a vazut-o cum plange si suspina
Si i-a promis lumina sa divina..
Ea..nu vroia nimc..si tot plangea..
Si steaua un blestem a pus pe ea:

Lacrimile din ochi sa fie roua
Si sa ne fie date in dar noua,
In fiecare zi cand se trezeste, iar sa planga
Si poate intr-o zi o sa-i ajunga..

Ma intrebam in sinea mea nedumerita:
"De ce n-a vrut lumina?Era fericita.."
Dar mi-am dat seama chiar fara sa vreau..
Lacrimi de roua zi de zi privesc la geam.

Roua de dimineata inseamna lacrimi?
Si cate fete-au plans?..si cate patimi..?
Doar o poveste stiu despre roua de-afara,
Dar poate ca sunt mii..vor plange fete iara..

Sensibilitate

..Mai intai voi trece de toate aceste personaje care interpreteaza roluri prin teatrul vietii..va trebui sa le zambesc..sa nu dau de banuit..va trebui sa imi pastrez pe chip expresia aceea calma, vesela care ma defineste..Am sa incerc sa ma grabesc, poate chiar voi incepe sa alerg..ar fi prea riscant daca as pasi usor..ar putea sa izbucneasca lacrimile fara voia mea..ar fi prea riscant..da.. voi grabi mersul..mai intai voi trece de aceste personaje.
..Voi iesi desigur afara..Probabil ma voi ascunde intr-o gradina, dupa un copac..Si-am sa-i ating tulpina scorturoasa cu degetele..si-mi voi rezema fruntea de el..ma voi ghemui ca intotdeauna pe iarba, poate am sa-mi acopar fata cu palmele..si in sfarsit voi reusi sa plang, fara sa-mi fie frica ca cineva m-ar putea vedea..voi putea sa suspin fara sa fiu ingrijorata ca cineva m-ar putea auzi..in sfarsit voi putea sa scap de durerea aceasta care nu-mi da pace de atat de mult timp.
Pacat insa..ca suferinta mea va trebui sa inceteze sa se mai exprime intr-un timp atat de scurt..va trebui sa ma intorc din nou in multimea aceea de oamen..cu glumele lor stupide si interpretarile lor atat de nedrepte..da.. voi inchide ochii inainte sa ma ridic..si voi asculta macar cateva secunde ciripitul unei vrabiute care se va aseza pe umarul meu sa-mi incante auzul..
Si ajunsa din nou printre cei pe care eu ii numesc "realistii fara vise"..iar va trebui sa ma prefac ca sunt bine..sa ma prefac ca nu ma deranjeaza comentariile lor, sau glumele acelea..
Dar..mereu uit.. Cand cu adevarat sunt bine.. Zambesc la fel?